Varicela: ce este, simptome, cauze și opțiuni de tratament

Varicela este una dintre cele mai răspândite boli infecțioase ale copilăriei, dar poate apărea și la adulți. Provocată de virusul varicelo-zosterian, această afecțiune se recunoaște ușor prin erupția caracteristică de vezicule și prin mâncărimile intense. Chiar dacă în majoritatea cazurilor varicela este o boală ușoară, pentru anumite categorii de persoane poate deveni serioasă. De aceea este esențial să cunoști simptomele, modul de transmitere și opțiunile de tratament.

Recunoașterea rapidă a varicelei ajută la izolarea persoanei bolnave și la prevenirea răspândirii în comunități precum școli, grădinițe sau locuințe unde trăiesc mai multe generații. Un diagnostic pus la timp scade riscul complicațiilor și permite aplicarea unor măsuri simple care aduc alinare pacientului.

Copiii sunt cei mai expuși, deoarece sistemul lor imunitar este în formare și intră frecvent în contact cu alți copii. Totuși, și adulții pot face varicelă dacă nu au avut boala în copilărie sau nu sunt vaccinați. La gravide, boala poate fi periculoasă atât pentru mamă, cât și pentru făt.

Ce este varicela?

Varicela este o boală infecțioasă acută, extrem de contagioasă, provocată de virusul varicelo-zosterian (VZV), același care mai târziu în viață poate declanșa zona zoster. Boala este cunoscută popular și sub denumirea de „vărsat de vânt” și se caracterizează prin apariția de vezicule cu lichid pe piele, însoțite de febră și mâncărimi.

Definiție simplă și clară

Pe scurt, varicela este o infecție virală care provoacă o erupție tipică pe piele și mucoase. Deși simptomele pot fi neplăcute, în majoritatea cazurilor boala are o evoluție benignă și se vindecă fără tratament specializat, doar cu îngrijiri simptomatice.

Virusul care o provoacă

Agentul responsabil este virusul varicelo-zosterian, din familia herpesvirusurilor. Acesta are particularitatea de a rămâne latent în organism după vindecare și se poate reactiva ulterior, declanșând zona zoster.

Este sau nu o boală periculoasă?

În copilărie, varicela este considerată o boală obișnuită, cu risc scăzut de complicații. Totuși:

La adulți, evoluția poate fi mai severă, cu febră mare și risc de pneumonie virală.
La gravide, există riscul de afectare a fătului.
La nou-născuți și persoane cu imunitate scăzută, boala poate deveni periculoasă.

Cât durează și care este evoluția tipică?

De la contactul cu virusul până la apariția primelor simptome trec, în general, 10–21 de zile (perioada de incubație). Evoluția tipică durează aproximativ 7–10 zile, în trei etape:

debut cu febră și stare generală alterată,
apariția erupției cutanate,
formarea crustelor și vindecarea.

Varicela lasă, în mod normal, imunitate pe viață, ceea ce înseamnă că o persoană care a avut boala o singură dată nu o mai face a doua oară.

Cum se transmite varicela?

Varicela este una dintre cele mai contagioase boli virale cunoscute. Dacă o persoană bolnavă intră într-un spațiu închis împreună cu alte persoane neimunizate, șansele ca acestea să se îmbolnăvească sunt foarte mari. Studiile arată că rata de transmitere a varicelei depășește 90% în rândul celor care nu au avut boala și nu sunt vaccinați.

Metode de transmitere

Virusul varicelo-zosterian se răspândește în mai multe moduri:

Pe cale aeriană: prin picăturile de salivă eliminate atunci când persoana infectată tușește, strănută sau vorbește.
Prin contact direct: atingerea veziculelor pline cu lichid poate transmite virusul. Lichidul conține o concentrație mare de particule virale.
Prin obiecte contaminate: mai rar, virusul poate rămâne pentru scurt timp pe suprafețe sau haine atinse de persoana bolnavă.

Această combinație face ca boala să fie foarte greu de evitat atunci când apare într-un grup.

Perioada de contagiozitate

Persoana bolnavă începe să fie contagioasă cu 1–2 zile înainte de apariția erupției cutanate și rămâne așa până când toate veziculele se usucă și formează cruste.

În general, acest interval durează între 7 și 10 zile. Asta înseamnă că un copil poate răspândi boala chiar și înainte ca părinții să își dea seama că este bolnav.

Factori de risc

Anumite situații cresc probabilitatea de contaminare:

Vârsta mică. copiii de grădiniță și școală primară sunt cei mai afectați.
Imunitatea scăzută: persoane cu boli cronice, tratamente imunosupresoare sau lipsa somnului și a unei alimentații echilibrate.
Lipsa vaccinării: cei care nu au fost vaccinați sau nu au făcut boala anterior.
Contactul apropiat: viața în colectivități (cămin, școală, armată).

Situații frecvente de contaminare

Varicela „se plimbă” rapid prin locurile unde copiii și adulții interacționează zilnic:

Grădinițe și școli: un singur caz poate declanșa focare cu zeci de îmbolnăviri.
În familie: frații, părinții sau bunicii care nu au avut boala sunt expuși imediat.
Spitale sau cabinete medicale: dacă nu se respectă măsuri stricte de izolare.
Locuri publice aglomerate: transport în comun, locuri de joacă, evenimente.

Un detaliu important: virusul nu se transmite prin sânge sau alimente, ci doar prin contact respirator și direct cu leziunile cutanate.

Simptomele varicelei

Varicela are un tablou clinic destul de clar, iar semnele ei sunt recunoscute rapid, mai ales la copii. Totuși, fiecare pacient poate avea o evoluție diferită: la unii boala trece ușor, la alții poate fi mai intensă și mai neplăcută.

De obicei, primele simptome apar la 10–21 de zile după contactul cu virusul, în perioada de incubație. Boala nu debutează direct cu erupția cutanată, ci începe cu manifestări generale asemănătoare unei răceli ușoare.

Simptome comune ale varicelei

Printre primele semne se numără:

Febră moderată sau mare (38–39°C), care apare adesea cu 1–2 zile înainte de erupție.
Oboseală și lipsă de energie, copilul sau adultul bolnav fiind vizibil apatic.
Dureri de cap și lipsa poftei de mâncare, mai ales la copii.
Mâncărimi intense (prurit) care se accentuează pe măsură ce apar veziculele.
Erupție cutanată tipică: semnul distinctiv al bolii.

Cum arată erupția și cum evoluează?

Erupția varicelei apare inițial sub formă de pete roșii mici (macule), care apoi devin papule (bubițe reliefate). În câteva ore, acestea se transformă în vezicule cu lichid limpede, asemănătoare unor mici picături pe piele. Ulterior, veziculele se sparg și se usucă, formând cruste.

Un aspect foarte caracteristic este că erupția evoluează în valuri succesive. Astfel, pe aceeași zonă a pielii pot exista simultan pete roșii, vezicule și cruste.

Zonele cele mai frecvent afectate sunt:

fața și scalpul,
trunchiul,
apoi membrele.
Mâinile și picioarele sunt de obicei mai puțin implicate, dar nu sunt complet scutite. De asemenea, veziculele pot apărea și pe mucoase: gură, gât, chiar și în zona genitală.

Diferențierea față de alte boli eruptive

Varicela trebuie diferențiată de alte boli cu erupție, precum:

Rujeola: are erupție mai extinsă și febră mai mare, dar nu prezintă vezicule.
Rubeola: erupția este discretă și dispare rapid.
Scarlatina: erupția este sub formă de puncte roșii, fără vezicule, însoțită de dureri în gât.
Alergiile cutanate: pot produce mâncărimi, dar nu au vezicule cu lichid.

Când trebuie mers la medic?

În majoritatea cazurilor, varicela se tratează acasă. Totuși, este important să ceri sfatul medicului în următoarele situații:

febra depășește 39°C și nu scade cu antipiretice,
copilul devine somnolent, respiră greu sau are dureri mari,
apar semne de infecție la nivelul pielii (roșeață, puroi),
boala apare la un adult, o gravidă sau o persoană imunodeprimată,
erupția este foarte abundentă, afectează ochii sau mucoasele interne.

Recunoașterea corectă a simptomelor ajută la luarea rapidă a măsurilor de izolare și la prevenirea complicațiilor.

Cauzele varicelei și factorii declanșatori

Varicela nu apare întâmplător, ci este rezultatul infectării organismului cu virusul varicelo-zosterian (VZV). Odată intrat în corp, acest virus declanșează o reacție imună vizibilă prin febră, oboseală și erupția caracteristică. Totuși, nu toți cei expuși fac boala, există factori care cresc sau reduc riscul de îmbolnăvire.

Virusul varicelo-zosterian

VZV face parte din familia herpesvirusurilor, aceiași care includ și virusurile responsabile pentru herpesul bucal sau genital. Particularitatea lui este că, după ce persoana se vindecă de varicelă, virusul nu dispare complet din organism, ci rămâne ascuns în celulele nervoase.

De aceea, mulți ani mai târziu, în condiții de stres sau imunitate scăzută, virusul poate „reintra în scenă”, provocând zona zoster.

Imunitatea scăzută

Un organism sănătos reușește de obicei să treacă relativ ușor peste varicelă. Dar dacă imunitatea este compromisă, boala se poate manifesta mai agresiv. Factorii care slăbesc imunitatea includ:

boli cronice (diabet, boli de rinichi, afecțiuni oncologice),
tratamente cu corticosteroizi sau chimioterapie,
lipsa somnului și stresul cronic,
alimentație dezechilibrată și deficit de vitamine.

Contactul direct cu persoane infectate

Varicela apare în urma expunerii la o persoană bolnavă. Pentru că virusul se transmite atât prin aer, cât și prin atingere, simpla prezență în aceeași cameră cu cineva contagios poate fi suficientă pentru a lua boala.

Astfel, factorii declanșatori principali sunt:

statul în aceeași locuință cu un bolnav,
colectivitățile (școli, grădinițe, tabere),
interacțiunea apropiată (îmbrățișări, joacă, contact fizic).

Lipsa vaccinării

Vaccinul împotriva varicelei reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire. Persoanele nevaccinate sunt mult mai expuse, mai ales dacă nu au trecut prin boală în copilărie.

Chiar și în cazurile rare în care persoana vaccinată face varicelă, boala are o formă mult mai ușoară, cu mai puține vezicule și simptome reduse.

Cine este mai predispus să facă varicelă?

Copiii mici: mai ales între 2 și 10 ani.
Adulții care nu au avut varicelă în copilărie și nu s-au vaccinat.
Gravidele: care, în lipsa anticorpilor, riscă atât propria sănătate, cât și sănătatea fătului.
Nou-născuții: dacă mama nu a avut boala sau nu a fost vaccinată.
Persoanele cu imunitate scăzută.

Complicații posibile ale varicelei

Deși în majoritatea cazurilor varicela este o boală autolimitată și trece fără urmări grave, există situații în care pot apărea complicații. Acestea sunt mai frecvente la adulți, gravide, nou-născuți și la persoanele cu imunitate scăzută. Tocmai de aceea, boala nu trebuie minimalizată, ci monitorizată atent.

Infecții bacteriene secundare

Cea mai frecventă complicație apare atunci când veziculele de varicelă sunt scărpinate. În acest caz, pielea se rănește și devine poartă de intrare pentru bacterii. Astfel pot apărea:

impetigo (infecție superficială cu cruste galbene),
celulită (infecție mai profundă a pielii),
abcese cutanate.

Aceste infecții necesită adesea tratament cu antibiotice prescrise de medic. În lipsa tratamentului, există risc ca bacteriile să ajungă în sânge și să provoace complicații mai grave.

Pneumonie variceloasă

La adulți, mai ales la fumători și la cei cu sistem imunitar fragil, varicela poate duce la pneumonie virală. Aceasta se manifestă prin:

tuse persistentă,
dificultăți de respirație,
dureri în piept,
febră mare care nu cedează.

Este o complicație serioasă, care necesită internare și tratament de specialitate.

Encefalită și alte complicații neurologice

În cazuri rare, virusul poate afecta sistemul nervos central, ducând la:

encefalită (inflamația creierului),
atacuri de convulsii,
probleme de coordonare și echilibru.

Deși extrem de rară, această complicație trebuie cunoscută și recunoscută rapid.

Zona Zoster mai târziu în viață

După ce boala trece, virusul rămâne „adormit” în organism. La un moment dat, când imunitatea scade, acesta se poate reactiva sub forma zonei zoster. Aceasta nu mai este la fel de contagioasă ca varicela, dar provoacă dureri intense și erupții pe traseul nervilor.

Riscuri pentru gravide și nou-născuți

Varicela este deosebit de periculoasă în sarcină. În funcție de trimestrul în care apare, riscurile sunt diferite:

în primul trimestru: malformații congenitale la făt,
în al treilea trimestru: risc de varicelă neonatală, o formă gravă pentru nou-născut,
în ultimele 5 zile înainte de naștere: nou-născutul nu primește suficienți anticorpi de la mamă și poate dezvolta forme severe.

Nou-născuții și bebelușii din mame nevaccinate sau care nu au trecut prin boală trebuie supravegheați medical foarte atent.

Cum se tratează varicela?

Tratamentul varicelei depinde de gravitatea simptomelor și de vârsta pacientului. În marea majoritate a cazurilor, boala se tratează acasă, cu măsuri simple de îngrijire și medicamente care reduc disconfortul.

Totuși, există situații speciale, adulți, gravide, persoane imunodeprimate, unde poate fi necesar tratament antiviral sau chiar spitalizare.

Tratament simptomatic acasă

Scopul îngrijirii la domiciliu este ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Cele mai importante recomandări sunt:

Antipiretice pentru febră: paracetamol sau ibuprofen, dar niciodată aspirină la copii, deoarece poate declanșa sindromul Reye, o complicație gravă.
Loțiuni calmante și pudre mentolate: pentru reducerea mâncărimilor și a riscului de scărpinat. Uneori medicul poate recomanda și antihistaminice pentru prurit sever.
Dușuri scurte cu apă călduță: mențin pielea curată și reduc iritația.
Hidratare abundentă: lichidele ajută organismul să lupte cu virusul.
Repaus la pat: mai ales în primele zile, când febra și oboseala sunt accentuate.

Ce NU este recomandat?

Pentru a evita complicațiile, există câteva lucruri care trebuie evitate:

Scărpinatul veziculelor: crește riscul de infecții bacteriene și cicatrici. Unghiile copilului trebuie tăiate scurt.
Antibioticele: nu au efect asupra virusului, decât dacă apar infecții bacteriene secundare și sunt recomandate de medic.
Expunerea la soare: poate agrava erupția și poate lăsa pete sau cicatrici.

Cazuri care necesită tratament antiviral

În anumite situații, medicul poate prescrie antivirale precum aciclovir:

adulți cu forme severe,
gravide,
nou-născuți,
persoane imunodeprimate.

Aceste medicamente reduc severitatea și durata bolii, dar sunt eficiente doar dacă sunt administrate în primele 24-48 de ore de la apariția erupției.

Când se recomandă consultul medical

Chiar dacă varicela este adesea o boală ușoară, există semne de alarmă care impun vizita la medic:

febră persistentă peste 39°C,
erupție extinsă pe ochi, gură sau organe genitale,
dificultăți de respirație, tuse severă, dureri mari,
semne de infecție cutanată (puroi, roșeață intensă),
stare de somnolență excesivă sau confuzie.

Pe scurt, varicela se tratează mai ales acasă, cu răbdare și măsuri simple, dar supravegherea medicală rămâne importantă, mai ales în cazurile cu risc.

Varicela la adulți, gravide și nou-născuți

Deși majoritatea oamenilor fac varicelă în copilărie și boala trece relativ ușor, există categorii pentru care infecția poate deveni mult mai periculoasă. Adulții, gravidele și nou-născuții sunt cei care necesită cea mai atentă supraveghere, deoarece riscul de complicații este considerabil mai mare.

Varicela la adulți

La adulți, varicela are o evoluție mai severă decât la copii. Simptomele sunt mai intense, iar febra poate fi mai ridicată și însoțită de o stare generală foarte proastă. Erupția este de obicei mai abundentă și mai extinsă.

Complicațiile sunt, de asemenea, mai frecvente:

pneumonia variceloasă, uneori gravă, mai ales la fumători,
infecții cutanate,
afectare hepatică sau neurologică (rar).

Din acest motiv, medicii recomandă adesea tratament antiviral (aciclovir) la adulți, pentru a reduce riscul de complicații și a scurta durata bolii.

Varicela în sarcină

La gravide, varicela este considerată o problemă medicală serioasă. Riscurile diferă în funcție de momentul apariției bolii:

în primul trimestru – există posibilitatea apariției de malformații congenitale rare, dar severe, cum este sindromul varicelei congenitale;
în al doilea și al treilea trimestru – riscul pentru mamă crește, deoarece varicela poate evolua către forme complicate (pneumonie);
în ultimele zile înainte de naștere – copilul riscă să facă varicelă neonatală, o formă foarte severă, cu mortalitate ridicată.

Gravidele care intră în contact cu o persoană bolnavă trebuie să ia legătura imediat cu medicul. În unele cazuri, se poate administra imunoglobulină specifică anti-VZV pentru a reduce riscul de îmbolnăvire sau pentru a ameliora forma bolii.

Varicela la nou născuți

Nou-născuții sunt extrem de vulnerabili, mai ales dacă mama nu a avut varicelă și nu are anticorpi. Dacă mama face boala în ultimele 5 zile înainte de naștere sau în primele 2 zile după naștere, copilul este expus la forme grave de varicelă neonatală.

Simptomele pot include:

febră mare,
erupție intensă,
complicații respiratorii și hepatice.

Tratamentul se face obligatoriu în spital și poate include antivirale intravenoase și imunoglobulină specifică.

Persoanele imunodeprimate

De asemenea, pacienții cu imunitate scăzută (copii cu leucemie, persoane cu transplant, pacienți aflați pe chimioterapie sau tratamente imunosupresoare) sunt expuși la forme severe de varicelă.

La aceștia, tratamentul antiviral este aproape întotdeauna necesar și se face sub strictă supraveghere medicală.

Pentru aceste grupuri vulnerabile, varicela nu mai este o „boală banală a copilăriei”, ci o infecție care necesită maximă atenție și îngrijire medicală specializată.

Prevenirea varicelei

Deși varicela este o boală care, în majoritatea cazurilor, trece fără complicații, cea mai bună abordare rămâne prevenția. Odată apărută într-o colectivitate, boala se răspândește extrem de rapid și este greu de controlat. De aceea, măsurile preventive sunt esențiale, mai ales pentru persoanele vulnerabile.

Vaccinul împotriva varicelei

Cea mai sigură metodă de prevenire este vaccinarea. Vaccinul conține o formă atenuată a virusului, care stimulează organismul să producă anticorpi, fără să provoace boala propriu-zisă.

Cine îl poate face: se administrează copiilor începând de la 12 luni, dar și adolescenților și adulților care nu au avut varicelă și nu au fost vaccinați anterior.
Schema de administrare: în general, sunt necesare două doze pentru o protecție optimă.
Eficiență: vaccinul reduce cu peste 90% riscul de îmbolnăvire. Chiar dacă persoana vaccinată face varicelă, boala are o formă mult mai ușoară.
Efecte adverse posibile: minore și trecătoare, cum ar fi roșeață sau durere la locul injectării, febră ușoară sau o erupție discretă.

Vaccinarea este deosebit de importantă pentru copiii mici, personalul medical, gravidele care nu au trecut prin boală și persoanele care trăiesc cu pacienți imunodeprimați.

Igienă și izolare în timpul bolii

Dacă boala a apărut deja, măsurile de izolare ajută la limitarea răspândirii:

bolnavul trebuie să stea acasă până când toate veziculele s-au transformat în cruste (aproximativ 7-10 zile),
nu este recomandată participarea la școală, grădiniță sau serviciu,
lenjeria și hainele se schimbă și se spală des,
persoana bolnavă trebuie să evite contactul apropiat cu gravide, nou-născuți și persoane cu imunitate scăzută.

Protejarea persoanelor vulnerabile

În familiile unde există gravide, nou-născuți sau pacienți imunodeprimați, măsurile preventive sunt vitale. În unele cazuri, dacă expunerea la virus este inevitabilă, medicul poate recomanda administrarea de imunoglobulină specifică anti-VZV pentru protecție rapidă.

Prevenirea varicelei înseamnă mai mult decât evitarea unei boli „de copilărie”. Înseamnă protejarea celor vulnerabili și reducerea riscului de complicații grave.

Întrebări frecvente despre varicelă (FAQ)

Pentru că varicela este atât de comună, apar și multe nelămuriri legate de boală, transmitere și îngrijire. Iată cele mai frecvente întrebări pe care părinții sau adulții le au, cu răspunsuri clare și ușor de înțeles:

Pot face varicelă de două ori?

În mod obișnuit, nu. Odată ce ai făcut varicelă, organismul dezvoltă anticorpi pe viață. Există cazuri extrem de rare de reinfecție, dar de cele mai multe ori este vorba fie de o confuzie cu alte boli eruptive, fie de o imunitate compromisă.

Ce fac dacă copilul are varicelă și fratele mai mic e bebeluș?

Bebelușii sunt foarte vulnerabili. Ideal ar fi să fie ținuți separat de copilul bolnav, dar în practică este greu. În acest caz:

consultă medicul pediatru,
monitorizează zilnic bebelușul pentru apariția simptomelor,
discută cu medicul despre imunoglobulina specifică anti-VZV, dacă bebelușul este foarte mic sau are probleme de sănătate.

Poți merge la școală/grădiniță cu varicelă?

Nu. Varicela este extrem de contagioasă. Copilul trebuie să stea acasă până când toate veziculele s-au uscat și au format cruste – de obicei între 7 și 10 zile de la debutul erupției.

Cât timp trebuie izolat copilul?

Perioada de izolare se întinde din momentul apariției primelor simptome până când nu mai există vezicule active. Doar crustele nu mai sunt contagioase. În general, izolarea durează între 7 și 14 zile, în funcție de evoluția fiecărui copil.

Poate rămâne pielea cu cicatrici?

Da, există acest risc, mai ales dacă veziculele sunt scărpinate sau se infectează. Pentru a preveni cicatricile:

unghiile copilului trebuie tăiate scurt,
se pot folosi mănuși sau șosete pe mâini în timpul somnului,
aplicarea de loțiuni calmante reduce mâncărimile.

Poate o gravidă să stea lângă un copil cu varicelă?

Nu, dacă gravida nu a avut varicelă și nu este vaccinată. Riscul de complicații pentru mamă și făt este foarte mare. În acest caz, trebuie evitat contactul și discutat de urgență cu medicul.

Este varicela o boală sezonieră?

Nu neapărat. Poate apărea oricând în cursul anului, dar există mai multe focare în sezonul rece și primăvara, când copiii petrec mai mult timp în colectivități.

Concluzie

Varicela este o boală virală extrem de contagioasă, dar de cele mai multe ori ușoară, care afectează în special copiii. Se recunoaște prin febră, oboseală și erupția caracteristică de vezicule. Deși majoritatea cazurilor se tratează acasă, cu răbdare și îngrijire simptomatică, există situații când boala poate deveni periculoasă, mai ales la adulți, gravide, nou-născuți și persoane cu imunitate scăzută.

Recunoașterea rapidă a simptomelor și izolarea bolnavului sunt pași esențiali pentru a preveni răspândirea. Vaccinarea rămâne cea mai bună metodă de protecție, oferind siguranță pe termen lung și forme mult mai ușoare ale bolii în caz de infecție.

Pe scurt:

varicela se transmite rapid prin aer și contact direct,
simptomele sunt evidente și trebuie monitorizate cu atenție,
complicațiile sunt rare, dar posibile,
prevenția prin vaccin și igienă corectă protejează persoanele vulnerabile.

Dacă tu sau copilul tău aveți simptome de varicelă, cel mai bine este să ceri sfatul medicului pediatru sau de familie. Doar specialistul poate evalua corect situația și poate recomanda îngrijirea potrivită. Informează-te din surse sigure și nu ezita să ceri ajutor medical atunci când apar semne de îngrijorare.