Septul interradicular: structură, importanță și relevanță pentru implanturi dentare
Septul interradicular este o structură osoasă situată între alveolele dentare care separă rădăcinile unui dinte multiradicular. Aceste septuri sunt răspândite în mod tipic în maxilar și mandibulă și joacă un rol important în susținerea dinților și în planificarea implanturilor dentare. În particular, septul interradicular este relevant pentru plasarea implanturilor imediate după extracția unui molar, deoarece oferă un sit potrivit pentru implant din punct de vedere protetic, mai ales în regiunea molarilor maxilari.
Analiza detaliată a septului interradicular folosind tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) este esențială pentru a evalua caracteristicile morfometrice ale acestei structuri, cum ar fi înălțimea și lățimea septului, care sunt esentiale pentru plasarea reușită a unui implant. Studiile recente au arătat că forma septului poate varia considerabil, cu implicații directe asupra succesului implanturilor dentare. De exemplu, formele de „săgeată” și „barcă” ale septului interradicular au fost identificate ca fiind cele mai frecvente, fiecare cu particularități specifice care influențează planificarea implantului.
Mai mult, în funcție de anatomia specifică a septului interradicular, poate fi necesar să se ajusteze strategiile de implant pentru a crește succesul și stabilitatea pe termen lung a implantului. Prin urmare, CBCT s-a dovedit a fi un instrument valoros în îmbunătățirea evaluării preoperatorii în stomatologie, permițând o planificare mai precisă și rapidă a intervențiilor.
Anatomia molarilor maxilari este caracterizată de o variabilitate largă, mai ales în ceea ce privește topografia furcației. Acești dinți, care au de obicei trei rădăcini – mezială, distală și palatinală – sunt complecsi din punct de vedere anatomic.
În contextul implantologiei în această regiune specifică, diferite locuri potențiale pentru implanturi au fost identificate în structura alveolelor post extractive. Cu toate acestea, septul interradicular (IRS) este adesea considerat cea mai bună poziție pentru fixarea protezelor, datorită variabilității sale morfometrice semnificative în ceea ce privește înălțimea și lățimea.
Utilizarea tomografiei computerizate cu fascicul conic (CBCT) a revoluționat evaluarea radiologică a structurilor anatomice, în special în zona orală și maxilo-facială, oferind avantaje precum acuratețe crescută, doze mai mici de radiație și costuri reduse comparativ cu radiografia 2D convențională. Analizele CBCT permit obținerea unor detalii fine privind caracteristicile morfologice ale IRS în regiunea maxilarului posterior, ceea ce poate influența semnificativ parametrii implantului.
Studiile indică faptul că multi molari prezintă o înălțime a IRS de sub 7mm, ceea ce implică adesea necesitatea ridicării podelei sinusului pentru a asigura stabilitatea primară a implantului, care ideal ar trebui să aibă cel puțin 10 mm lungime. În plus, lățimea IRS, care poate fi ușor măsurată prin CBCT, este esențială pentru prognosticul succesului terapiei cu implanturi. De exemplu, o lățime de cel puțin 3 mm este necesară pentru a asigura stabilitatea inițială a implantului, dar în multe cazuri, mai ales la molarii secundari, lățimea IRS este sub acest prag, necesitând proceduri chirurgicale suplimentare pentru a asigura stabilitatea adecvată a implantului.
În literatura de specialitate, există mai multe clasificări ale alveolelor molarilor bazate pe dimensiunile IRS, cu descrierea tipurilor de alveole care permit plasarea implanturilor cu diferite grade de stabilitate și acoperire a suprafeței implantului. Este esențial să se realizeze investigații preclinice care să determine caracteristicile morfometrice ale IRS înainte de orice intervenție, pentru a permite planificarea precisă și fiabilă a procedurilor de implantare imediată ghidată de nevoile protetice.
Evaluarea retrospectivă a molarilor maxilari utilizând imagistica CBCT
Scopul principal al cercetării a fost evaluarea caracteristicilor morfometrice ale septului interradicular al molarilor maxilari, utilizând imagini CBCT extrase din baza de date radiologică a Departamentului de Stomatologie al aceleiași universități, în lunile martie și aprilie 2022.
Pacienții incluși în studiu au fost selectați pe baza mai multor criterii: vârsta de peste 18 ani și prezența molarilor maxilari primi și/sau secunzi. Studiul a exclus pacienții cu patologii dentare și maxilo faciale în zona molarilor maxilari, intervenții chirurgicale osoase, implanturi dentare în zona respectivă, boli sistemice afectând osul, precum osteoporoza, sau calitate scăzută a imaginilor CBCT. În total, 173 de pacienți (88 de bărbați și 85 de femei) au fost incluși în studiu, având vârste medii de 44,95, respectiv 41,59 de ani.
Imaginile CBCT au fost obținute folosind un dispozitiv cu setări 3D care permit realizarea de imagini la o calitate înaltă, având dimensiuni ale voxelului de 160 µm și 100 µm. Zona vizualizată în fiecare scanare CBCT a fost de 8 × 8 cm, iar analiza imaginilor a fost realizată cu ajutorul unui software.
Analiza morfometrică a fost detaliată în planul coronal, prin măsurători liniare (în milimetri) și unghiulare (în grade), pentru a evalua cu precizie structura septului interradicular al molarilor maxilari. Aceste măsurători ne permit să înțelegem mai bine variabilitatea anatomică în rândul populației, contribuind astfel la îmbunătățirea planificării tratamentelor dentare, de la implanturi la proceduri ortodontice și endodontice.
Rezultatul?
În domeniul studiului morfologiei molarilor maxilari, cercetările recente au încercat să definească clar parametrii specifici ai formei IRS a molarilor. Efortul a constat în elaborarea unui algoritm coerent și repetabil, verificat înainte de a proceda la analize mai detaliate. Scopul a fost stabilirea unor criterii cantitative care să permită clasificarea formei IRS a molarilor maxilari.
Aceste forme au fost identificate vizual și includ tipare precum săgeată, barcă, picătură, precum și convergențe palatale și bucale. Pentru fiecare dintre aceste forme, s-au definit determinantii numerici specifici, care facilitează analiza modului în care parametrii individuali variază în funcție de forma IRS observată.
În domeniul stomatologiei, progresele tehnologice au permis utilizarea unor proceduri diagnostice inovatoare, cum ar fi tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT), care a devenit rapid o metodologie standard. Această tehnică oferă o analiză detaliată a morfologiei și dimensiunilor structurilor anatomice în zona maxilarului posterior. Studiile actuale confirmă eficacitatea CBCT în evaluarea formei structurilor anatomice în regiunea maxilo facială.
În special, specialistii au definit formele canalului nazopalatin (NPC) utilizând imagini sagitale CBCT, în timp ce alta echipa de specialisti au identificat formele canalelor accesorii în vederi coronale CBCT. În acest studiu, au adoptat metode bazate pe cercetările anterioare care au analizat partea posterioară a maxilei, inclusiv sinusul maxilar, folosind CBCT în trei planuri ortogonale.
Mai mult decât atât, înainte de a discuta parametrii morfometrici ai spațiului interradicular (IRS) pentru molarii maxilari, s-a observat o regularitate în identificarea vizuală a formelor IRS pentru primii și al doilea molari maxilari. Această observație a dus la aplicarea criteriilor sistematice pentru evaluarea formei IRS în zona molarii maxilari, luând în considerare variațiile diametrului IRS, ce pot avea implicații clinice semnificative în terapia implantelor ghidate de nevoile protetice. Acest studiu este pionier în descrierea impactului diferitelor forme ale IRS ale molarilor maxilari asupra planificării plasării implanturilor, marcând un pas important în personalizarea tratamentului implantologic.