Citomegalovirusul (CMV) transmis sexual este o infecție mai puțin discutată, dar extrem de răspândită la nivel global. Face parte din familia herpesvirusurilor și, asemenea rudelor sale, rămâne în organism pe viață, chiar și după ce simptomele dispar. Transmiterea sexuală este una dintre cele mai frecvente căi prin care CMV ajunge la adulți activi sexual, deși virusul se poate răspândi și prin salivă, sânge sau contact strâns cu persoanele infectate.
Problema reală cu citomegalovirusul transmis sexual este faptul că, de multe ori, nu dă semne evidente. Mulți oameni trăiesc cu el fără să știe. Însă, în anumite situații, cum ar fi sarcina, imunosupresia sau existența altor boli cronice, infecția poate provoca complicații serioase. În cazul femeilor însărcinate, de exemplu, CMV poate trece de bariera placentară și poate afecta fătul, determinând malformații congenitale sau probleme de dezvoltare.
În același timp, nu trebuie ignorat nici impactul psihologic și social al unei infecții cu transmitere sexuală. Deși CMV nu are aceeași notorietate ca HIV sau herpesul genital, face parte din aceeași categorie de riscuri pentru sănătatea intimă.
Ce este citomegalovirusul transmis sexual?
Citomegalovirusul (CMV) este un virus din familia herpesvirusurilor, înrudit cu herpesul simplex și virusul varicelo-zosterian. Particularitatea sa este că, odată contractat, rămâne latent în organism și se poate reactiva atunci când imunitatea scade.
Transmiterea sexuală se produce prin contact direct cu fluide corporale:
- spermă
- secreții vaginale
- sânge
- salivă
CMV nu este considerat o boală exclusiv cu transmitere sexuală, însă relațiile intime neprotejate reprezintă un factor de risc major.
În România, ca și în restul lumii, majoritatea adulților intră în contact cu acest virus până la vârsta de 40 de ani. Totuși, gravitatea infecției variază în funcție de starea generală de sănătate a persoanei.
Aspecte esențiale despre CMV:
- poate fi asimptomatic la persoane sănătoase
- poate cauza probleme grave la gravide și nou-născuți
- reprezintă un risc pentru pacienții cu imunitatea compromisă (HIV, transplant, chimioterapie)
Tipuri de infecție cu CMV și cum se manifestă
Infecția cu citomegalovirus transmis sexual nu se prezintă la fel în toate cazurile. Există mai multe forme, în funcție de momentul expunerii și de imunitatea gazdei.
- Infecția primară
Apare la persoanele care nu au mai fost expuse la virus. Este cea mai riscantă, mai ales la femeile însărcinate. - Infecția latentă
Virusul rămâne “adormit” în organism, fără simptome vizibile. - Reactivarea
În perioade de imunitate scăzută, virusul se poate trezi și poate da din nou simptome. - Infecția congenitală
Se transmite de la mamă la făt și poate provoca:
- surditate
- întârziere în dezvoltare
- microcefalie
- probleme de vedere
Manifestări clinice la adulți:
- febră ușoară
- oboseală persistentă
- dureri musculare
- ganglioni inflamați
- inflamație a ficatului sau splinei în cazuri severe
Majoritatea pacienților confundă simptomele cu o viroză banală, ceea ce face ca diagnosticul să fie întârziat.
Cauzele și factorii de risc pentru CMV transmis sexual
Deși virusul poate fi contractat și prin alte căi, transmiterea sexuală rămâne una dintre cele mai importante. Cauzele și factorii de risc sunt legați în special de comportamentul sexual și de igiena intimă.
Factori principali de risc:
- relații sexuale neprotejate
- mai mulți parteneri sexuali
- contact oral neprotejat
- prezența altor infecții cu transmitere sexuală
- sistem imunitar slăbit
Situații cu risc crescut:
- femeile însărcinate expuse pentru prima dată la virus
- pacienți care urmează tratamente imunosupresoare
- persoane cu HIV sau alte boli cronice
Virusul se poate transmite și prin sânge sau prin transfuzii, de aceea în multe țări există screening special pentru donatori.
Diagnosticarea infecției cu citomegalovirus transmis sexual
Diagnosticarea CMV nu este simplă, mai ales pentru că simptomele pot lipsi. De cele mai multe ori, virusul este descoperit întâmplător, în urma unor analize de rutină sau în sarcină.
Metode de diagnostic utilizate:
- testele serologice: detectează anticorpii IgM și IgG specifici CMV
- test PCR (reacție de polimerizare în lanț): identifică materialul genetic al virusului în sânge sau alte fluide
- ecografii prenatale: pot arăta semne sugestive pentru infecția congenitală la făt
- biopsii sau culturi virale: în cazuri rare, la pacienții cu imunitatea sever compromisă
Interpretarea analizelor este foarte importantă, mai ales la gravide. Prezența anticorpilor IgM indică o infecție recentă, în timp ce anticorpii IgG arată că persoana a fost expusă anterior.
Tratamentul citomegalovirusului transmis sexual
Nu există un tratament definitiv care să elimine complet citomegalovirusul transmis sexual din organism. Scopul terapiei este de a reduce replicarea virală și de a preveni complicațiile.
Opțiuni de tratament:
- antivirale specifice (ganciclovir, valganciclovir, foscarnet): utilizate în cazuri severe
- tratament simptomatic: odihnă, hidratare, antipiretice pentru febră
- monitorizare medicală atentă: mai ales la gravide și pacienți imunodeprimați
- transfuzii sau terapii adjuvante: în cazurile complicate
Pentru femeile însărcinate, tratamentul este și mai delicat. Nu toate antiviralele sunt sigure în sarcină, de aceea medicul ginecolog și specialistul în boli infecțioase stabilesc împreună cea mai bună abordare.
Prevenirea citomegalovirusului transmis sexual
Prevenția este cea mai bună strategie, mai ales în lipsa unui vaccin disponibil pe scară largă.
Măsuri utile de prevenție:
- folosirea prezervativului la fiecare contact sexual
- limitarea numărului de parteneri sexuali
- testarea periodică pentru infecții cu transmitere sexuală
- igienă riguroasă după contactul cu fluide corporale
- evitarea sărutului intim cu persoane suspecte de infecție
- consiliere medicală pentru femeile însărcinate
Pentru pacienții cu transplant sau imunitate scăzută, prevenția include și profilaxia medicamentoasă cu antivirale, administrată preventiv conform recomandărilor medicale.
Impactul psihologic și social al infecției cu CMV
Deși nu este la fel de mediatizat ca alte infecții cu transmitere sexuală, citomegalovirusul transmis sexual poate avea un impact emoțional puternic. O persoană diagnosticată poate resimți:
- anxietate
- vinovăție
- teamă pentru sănătatea partenerului sau a copilului (în sarcină)
- stigmat social
Consilierea psihologică și comunicarea deschisă cu partenerul sunt esențiale. Mulți pacienți descoperă că, prin prevenție și monitorizare medicală corectă, pot duce o viață normală și echilibrată.
Citomegalovirusul transmis sexual este o realitate ignorată adesea, dar care merită mai multă atenție. Deși pentru majoritatea adulților sănătoși nu reprezintă o amenințare majoră, în sarcină sau în cazul pacienților cu imunitate scăzută poate provoca complicații grave.
Cunoașterea cauzelor, simptomelor și a metodelor de tratament este primul pas spre protecție. Iar prevenția, prin relații sexuale responsabile și testare periodică, rămâne cea mai sigură cale de a evita infecția.
Dacă ai suspiciuni sau dacă faci parte dintr-o categorie de risc, nu amâna vizita la medic. Un diagnostic corect și o monitorizare atentă fac diferența între o infecție controlată și una cu urmări serioase.
Informează-te, protejează-te și cere ajutorul specialiștilor atunci când ai nevoie. Sănătatea ta intimă merită toată atenția!
