Infecția cu virusul hepatitic E pe cale sexuală este un subiect mai puțin discutat, dar cu impact real asupra sănătății publice. Virusul hepatitic E (VHE) este cunoscut mai ales pentru transmiterea prin apă sau alimente contaminate, însă studiile recente arată că poate fi transmis și pe cale sexuală, în special prin contact anal sau practici sexuale care implică expunerea la materii fecale. Riscul este mai mare în rândul persoanelor cu parteneri multipli, al celor care practică sex neprotejat și în comunitățile unde igiena este deficitară.
Deși multe cazuri sunt asimptomatice și trec neobservate, infecția poate duce la complicații severe, mai ales la gravide sau la persoanele cu imunitate scăzută. Recunoașterea simptomelor și testarea timpurie sunt importante pentru prevenirea răspândirii virusului și pentru evitarea formelor grave de hepatită acută.
Ce este infecția cu virusul hepatitic E transmisă pe cale sexuală?
Virusul hepatitic E este un agent patogen care provoacă inflamația ficatului, ducând la hepatită acută. În majoritatea cazurilor, boala apare prin consumul de apă sau alimente contaminate, însă există dovezi că transmiterea poate avea loc și prin contact sexual.
Această cale de transmitere este asociată în special cu:
- sexul anal neprotejat;
- practicile sexuale cu risc ridicat (inclusiv contact oral-anal);
- partenerii multipli sau necunoscuți;
- lipsa utilizării prezervativului.
Deși transmiterea sexuală a virusului hepatitic E este mai rară decât în cazul altor virusuri hepatitice (precum hepatita B), ea nu trebuie ignorată. Studiile epidemiologice au arătat că VHE poate fi prezent în materii fecale și sânge, iar contactul direct în timpul actului sexual crește riscul de infectare.
Tipuri de infecție cu virusul hepatitic E:
- Infecția acută: cea mai frecventă, apare brusc și durează câteva săptămâni.
- Infecția cronică: rară, dar poate apărea la pacienții imunocompromiși (ex. cei cu transplant de organe).
- Infecția severă: mai ales la gravide, unde riscul de complicații hepatice este ridicat.
Simptomele infecției cu virusul hepatitic E transmis pe cale sexuală
Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, ceea ce face ca boala să fie greu de depistat. Totuși, atunci când apar, simptomele pot fi similare cu alte forme de hepatită.
Cele mai frecvente semne includ:
- oboseală intensă și lipsă de energie;
- febră ușoară;
- greață, vărsături și lipsa poftei de mâncare;
- dureri abdominale, mai ales în partea dreaptă;
- urină închisă la culoare și scaune decolorate;
- icter (îngălbenirea pielii și a ochilor).
Simptomele apar, de obicei, la 2–8 săptămâni după contactul infectant. La majoritatea oamenilor, boala se vindecă spontan, fără tratament specific, dar există situații când evoluția este complicată.
Cazuri cu risc mai mare de complicații:
- femeile însărcinate (risc de insuficiență hepatică fulminantă);
- persoanele cu boli cronice de ficat;
- pacienții cu imunitate scăzută (HIV, tratamente imunosupresoare);
- vârstnicii.
Cauzele și factorii de risc ai transmiterii sexuale
Transmiterea virusului hepatitic E pe cale sexuală se produce prin contact direct cu fluide sau materii contaminate. Factorii de risc principali sunt legați de comportamente și lipsa protecției.
Situații cu risc ridicat:
- sex anal neprotejat;
- contact oral-anal (cunoscute ca practici “rimming”);
- parteneri multipli și sex ocazional;
- lipsa igienei înainte și după contactul sexual;
- consumul de droguri recreaționale în context sexual (chemsex).
Trebuie menționat că riscul crește semnificativ atunci când există micro leziuni ale mucoasei rectale sau vaginale, care facilitează intrarea virusului în organism.
Diagnosticarea infecției cu virusul hepatitic E
Pentru că simptomele pot fi vagi sau absente, diagnosticul se bazează pe teste medicale.
Principalele metode de diagnostic includ:
- Teste serologice: depistează anticorpii anti-HEV IgM și IgG;
- Teste PCR: evidențiază direct ARN-ul viral în sânge sau scaun;
- Analize de sânge uzuale: pot arăta creșteri ale enzimelor hepatice (ALT, AST).
Medicul infecționist sau hepatolog este cel care stabilește diagnosticul final, pe baza combinației de analize și simptome.
Tratamentul infecției cu virusul hepatitic E
Nu există un tratament antiviral specific pentru infecția cu virusul hepatitic E. În majoritatea cazurilor, boala se vindecă spontan, cu repaus și îngrijire simptomatică.
Recomandări generale de tratament:
- repaus la pat și odihnă;
- hidratare corespunzătoare;
- alimentație ușoară, săracă în grăsimi;
- evitarea alcoolului și a medicamentelor toxice pentru ficat;
- monitorizarea enzimelor hepatice prin analize repetate.
În cazurile severe sau la pacienții imunocompromiși, se poate administra ribavirină, un antiviral folosit off-label. Gravidele trebuie monitorizate foarte atent, deoarece riscul de deces matern este semnificativ.
Măsuri de prevenție în transmiterea sexuală a virusului hepatitic E
Prevenția joacă un rol important, deoarece tratamentul este limitat și complicațiile pot fi grave.
Sfaturi utile pentru reducerea riscului de infectare:
- folosirea prezervativului la fiecare contact sexual;
- evitarea contactului oral-anal neprotejat;
- menținerea unei igiene riguroase înainte și după actul sexual;
- efectuarea testelor periodice pentru hepatite și alte boli cu transmitere sexuală;
- comunicarea deschisă cu partenerul despre istoricul medical.
Vaccinul împotriva virusului hepatitic E există, dar este disponibil doar în câteva țări din Asia, nefiind încă introdus la scară globală.
Infecția cu virusul hepatitic E în contextul altor boli cu transmitere sexuală
Un aspect important este că hepatita E poate apărea alături de alte infecții cu transmitere sexuală, precum HIV, hepatita B sau C. Coinfecția agravează evoluția bolii și necesită o abordare medicală complexă.
De aceea, persoanele care practică sex cu risc crescut ar trebui să își facă periodic seturi complete de analize pentru BTS, nu doar pentru HIV sau hepatită B.
Infecția cu virusul hepatitic E pe cale sexuală este o problemă reală, deși mai puțin cunoscută decât alte forme de hepatită. Poate trece neobservată, dar în anumite cazuri are consecințe grave asupra sănătății. Înțelegerea modului de transmitere, recunoașterea simptomelor și adoptarea măsurilor de protecție sunt pași importanți pentru a preveni răspândirea virusului.
Protecția prin prezervativ, testarea regulată și igiena corespunzătoare sunt cele mai sigure arme împotriva infecției. Iar atunci când apar simptome sau suspiciuni, consultul medical nu trebuie amânat.
Ficatul este un organ vital, iar grija față de el începe cu informarea corectă. Alege să fii precaut, să îți protejezi sănătatea și să apelezi la specialiști atunci când ai nevoie.
